fArA TiTlU

Doar pentru ca le ador!

Planet of the apes sau tema de gandire?

Cu siguranta multi dintre voi au vazut filmele Rise of the planet of the apes, si ultimul aparut, Dawn of the planet of the apes. Stiti si povestea, asa ca nu o sa intru in detalii despre asta.
Personal daca un film nu imi pune creierasul in functiune, daca nu ma provoaca sa ma gandesc, nu este bun. Iar aceste doua filme m-au marcat intr-un mod destul de puternic. Nu atat povestea, sau cum au fost realizate, desi faptul ca s-au folosit actori umani si apoi efectele calculatorului peste, este o minune, unde inainte s-ar fi bazat strict pe ajutorul PC-ului.

Despre Andy Serkis – interpretul personajului principal Caesar – DE CE NU ARE ACEST OM OSCAR PANA ACUM??? Mi se pare o nedreptate imensa , avand in vedere si rolurile King Kong, Gollum, si acum Caesar.

Despre problema ridicata in filme – Normal ca si eu mi-as dori un koala, un cimpanzeu acasa, sa ma joc cu ei, sa ii cresc, sa ii aud vorbind poate. Dar stiu ca nu asta e viata lor, nu e locul lor langa mine, ci in salbaticie. Nu, nu este normal sa vrei sa inveti un cimpanezu sa vorbeasca, nu a fost creat ca sa stea langa noi in casa. Pentru ce incercam sa ii aducem atat de aproape de noi? Ca sa mergem noi inapoi in salbaticie?
Si mai ales, in ziua de astazi, cand exista atata tehnologie, chiar nu am putea sa testam altfel unele medicamente, produse fara sa implicam suflete nevinovate? Cine suntem noi sa decidem care viata este mai importanta pe Pamant? Cine ne da voie sa exploatam totul ca si cum nu conteaza? Ok, Pamantul este facut pentru om, el este „seful” aici. Dar asta nu inseamna cumva ca tot ce misca alaturi de noi cade in grija noastra? Suntem chiriasi pe planeta asta, si nu numai ca nu platim chirie, dar si distrugem tot ce se poate.
Filmele acestea nu prezinta deloc o problema ireala. Acolo vom ajunge daca nu incetam sa ne batem joc de ce ne inconjoaara. Si sincer…am merita sa ne bage cineva mintile in cap. Cineva ca Caesar. Poate asa am vedea mai bine cat de mult rau facem, fara sens. Ca ne certam, omoram intre noi, oamenii…e cum e. Dar ca ne folosim cu nerusinare de vietile unor animale asta deja striga la cer. SI MA TEM DE PEDEASPA CARE VA VENI CU SIGURANTA CANDVA.

Cand zambetul nu e mereu calea

Robin Williams. Ca toti am fost socati de vestea disparitiei lui, asta nu e nimic nou. Ca multi s-au revoltat la ideea de sinucidere…asta nici atat nu a fost si nu va fi o veste noua. De multe ori avem impresia ca vedetele sunt un soi de extraterestrii care nu au voie sa comporte decat sub niste reguli stricte ( scrise de fiecare in parte probabil. ) Ca ele nu au tristeti, probleme, sentimente sau vieti ca ale noastre. Mereu cand cineva alege sa isi puna capat zilelor, suntem primii sa aruncam cu pietre. Mereu, fara discutie. Incepe cu Biserica si se termina cu oamenii din popor. Vai ce pacat, ce tragedie. ESTE O DECIZIE GRESITA? DA, cu siguranta, asta nu este o solutie prea inteleapta sau desteapta. Dar cand un om chiar sufera de depresii cronice, nu e pacat sa fie lasat balta? Atunci de ce nu sariti, moralisti si Biserica draga? Atunci e totul ok, nu? Prea usor tratam acesta problema, care este una cat se poate de serioasa : depresia.
Robin Williams ne-a lasat o scoala de umor, de comedie in urma si cu siguranta ar mai fi avut atat de multe de spus in activitatea profesionala. As inclina sa cred ca ultimul sau film ( Angriest man in Brooklyn ) a avut un cuvant destul de puternic in decizia lui de a termina cu totul. Cam mare coincidenta subiectul filmului cu ce s-a intamplat.
Cert este ca asa am mai spus si voi repeta, fiecare ar trebui sa aiba dreptul la alegere in privinta vietii proprii.
Apropo, am in PC, cateva filme cu el si ieri din senin a inceput fara sa ii dau eu play, filmul MRS Doubtfire. Coincidenta ciudata dar frumoasa.
Drum bun artistului Robin, si multa liniste sufletului sau. Academia de film ar fi trebuit sa acorde de mult Oscarul onorofic dar nu conteaza, zambetele si fericirea adusa pe chipurile atator oameni simplii a contat si valorat mereu mai mult decat orice statuie ieftina.

Vrem schimbari facute de oricine altcineva?

Cerem sus si tare sa cada toti coruptii, planuim marsuri si ne razboim cu mini-revolutii incercand in permanenta sa facem o lume mai buna. Cu ce avem. Cu oamenii pe care ii avem. Acei oameni din generatiile mult prea obosite de ani incat sa poata fi deranjate de vanticelul numit schimbare. Cand treaba se impute, cautam sa o parfumam, nicidecum sa cautam solutii cu adevarat utile, practice. Viitorul suna bine? Viitorul suna a copii. A copii care in loc sa primeasca adevarata investitie sufleteasca, morala, sociala, financiara , etc din partea noastra, primesc ” tu taci ca esti mic” sau din contra – ” lasa ca are grija mami sa nu iti lipseasca nimic, tu doar fii cuminte”. Vrem viitor stralucit dar inchidem portile si punem lacate ruginite in fata celor care chiar pot insemna si face SCHIMBAREA. Da, ei o vor face. Ei o pot face. Asa ca, putem pentru cateva momente sa oprim plansetele in fata statuilor de eroi ai neamului si sa CONSTRUIM VIITORII EROI ?

Pentru toti prietenii de pe Facebook ( si amatori la titlu )

Cand imi trimiteti cerere de prietenie, pe motiv ca sunt interesanta ( desi nu puteti vedea nimic in afara de poza de profil ) si va accept cererea….fiti convinsi ca trebuie sa meritati asta. NU, NU SUNT O VEDETA, DAR AM PRETENTIA CA UN OM CARE VREA SA MA CUNOASCA SA FIE CAPABIL SA TINA O DISCUTIE ELEVATA, si prin asta nu inteleg subiecte de soi, sofisticate. Inteleg ca daca scoti pe gura chestii gen ” cel mai bun film , preferatul meu este The dark Knight Rises. AI NEVOIE DE ARGUMENTE CA SA MOTIVEZI ALEGEREA ASTA, DIN TOATA GAMA DE FILME, DIN TOATE TIMPURILE. Motivezi alegerea nu pentru ca vreau eu, ci pentru ca asa e normal. Crede-ma nu te voi judeca daca imi dai niste motive valide. Nu fac niciodata treaba mare in gusturile cuiva, daca e capabil sa si spuna de ce a ales acel ceva.
Pe urma…. daca imi vii cu idei gen filmul x e propaganda e nu stiu cum…. nu ma intereseaza. Eu nu vad propaganda, eu nu vad iluminati, eu nu ma tai cu lama la muzica nimanui. Eu iau lucruri frumoase din muzica, daca tu alegi sa traiesti in ideea ca muzica ascunde mesaje nu stiu de care ( si daca e asa, tu fiind complet idiot, nu poti alege , nu poti ignora, tu tre sa faci intocmai. Manson zice sodomizeaza capre pe deal, asa faci si tu. ) E PROBLEMA TA.
Nu te opresti aici… discuti de nazisti ca si cum ai fost acolo, ai trait momentele, stii ca au cam fost monstrii… Ei bine…asa zicea si Hitler de evrei. Iaca unde a dus gandirea lui. Nu ti-e scarba sa vorbesti de nazisti mai mult decat o face acum un neamt? De unde stii ce a fost? De ce nu gandesti ca ceva a fost, dar ca adevarul nu sta in documentare, in carti, in cifre de statistici…. si ca efectiv…. daca fiecare ar spune opinia legata de politica….ar scoate numaidecat regimul propriu si personal. Nu judeca un popor fara sa faci parte din el, si mai ales vezi gradina ta, ca nu e asa rodnica incat e cazul sa plangem evreii. Sau pe altii. Sa ne plangem pe noi si sa ne vedem de tara asta, ca nu irak e patria noastra. E dureros sa vezi razboaie si ura, si e frumos sa vrei sa ajuti. Dar nu inainte de a vedea pamantul tau. Eroii cazuti aici cine ii vede? Basescu la sarbatori cand pune coroane de flori? Ti-e mila ca li se fura tara nu stiu cui? Foarte bine, ca de a ta se ingrijeste sulea.
Te face sa plangi filmul „man of steel”..bun. „Lista lui schindler” e propaganda…. asta zisa de cine? ca nu cred ca in cinema asta era gandul tau, direct. E comod sa fac un film si lumea sa apara cu teorii gen daaaa ca uite promoveaza cutare….. PROMOVEAZA CEVA DOAR DACA ASTA VREI TU SA VEZI. Si imnul tarii promoveaza valori patriotice….uniune….si vad ca degeaba. ALA NU E PROPAGANDA PT CA DACA NU SIMTI CU SUFLETUL ..POATE SA ITI BATA SI CUIE IN CAP CA DEGEABA. Ca alegi sa asociezi disney cu cacaturi e prb ta. Eu nu vad draci, obscenitati si nimic deranjant. Daca exista, nu le vad. Nu vreau, eu aleg ce inteleg si ce iau dintr-un lucru pus la dispozitia mea. Altii…iau ce vad la randul lor…altii. E mai usor. Mai comod.
In concluzie…. daca nu esti capabil de o discutie de nivel peste ” imi place x pt ca asa vreau eu „…. nu ma deranja… ca nu voi avea probleme in a te calca pe cap. Si nu pt ca e o lupta, sau sunt razboinica….ci pt ca eu am parerile mele insotite mereu de argumente si imi plac oamenii care daca vad ca sunt sub acest nivel…au bunul simt sa se retraga. Ori discutam si invatam unul de la celalalt, avem conversatie productiva…ori daca atata te duce capul… eu ma joc de xena, care vrea sa te impresioneze..pe tine acel …nimeni din viata mea si tu te rezumi la reprosuri. alege 🙂

Moga & Smiley and the rest

Antrenori va ziceti parca, nu? Antrenori de ce? Judo? Karate?
AAA…MENTORI.
Si care sunt mai exact atributiile voastre si meritele? Ca din cate stiu, doar va intoarceti, cantaretii va aleg, nu voi pe ei in prima faza, si apoi le dati piese.
Piesele altora. Publicul cumpara artisti care canta muzica altora. Si va mandriti ca alegeti piese care li se potrivesc. Vocal doar. In rest, cum aveti tupeu sa nu admiteti ca nicio piesa nu ii se potriveste cuiva in afara celor facute pentru ei? Adele canta piese facute de ea, din viata ei. Xuleasca apare cantand ceva de la Adele si ea simte ca pune suflet ca doar si ea a trecut prin ce zice piesa. Publicul cumpara de doua ori Adele? De ce nu faceti voi cate o piesa fiecaruia, sau grupurilor? Pentru ca cere timp, cere sa cunoasteti oamenii din echipa voastra. Si nu asta vreti. Smiley oare tu in simplu ai cantat dupa muzica si versurile facute pentru loredana ? Nu cred. Te-am cunoscut pe tine. Velea canta in concursul ala unde s-a lansat piese complexe, care pun tot mecanismul artistului in miscare. Acuma el canta de cat de maidanez este el. Asta e Velea, in asta se regaseste el, dar nu asta am platit eu ca public cand am decis ca el ca castige. Ziceti mai bine ca nu e vocea romaniei ci vocea care canta cel mai corect dupa altii. Fabricati artisti valorosi prin munca altora si e ok… Asta se putea face si la karaoke, fara atata stres. Mentorilor….schimbati numele in xeroxuri …e mai cinstit. Sincer. Si pregati-va invataceii ca e posibil dupa ce ajung sa aiba si ei o melodie a lor, sa primeasca rosii in fata in plin spectacol. Pentru ca… aici platesc pentru ce aduc ei in fata mea. Acolo platesc pentru Whitney, Maron 5, si altii. 🙂

Cineva nu te va uita !

Plang si imi lipsesti… Nu stiu daca plang de fericire pentru viata mult mai frumoasa pe care am avut-o datorita muzicii tale sau daca plang pentru ca nu mai esti. Invidiez Cerul pentru Regele pe care il are. Si il urasc ca te-a luat cand inca aveai atatea de spus. Unii copii incep sa invete engleza cu desene…eu am inceput cu tine…. primul cuvant nu a fost mama sau tata… ci fredonare stangace dupa melodia asta. Iti multumesc si ii multumesc mamei ca m-a crescut cu tine in casa prezent zi de zi.

Varethika

Η καρδιά μου μιλάει την γλώσσα της αγάπης

She is my person

Dintotdeauna am stiut ca menirea mea este sa cant. Dintotdeauna. Si niciodata nu am renuntat la asta. Am muncit mult pentru a face din menirea asta mai mult decat un hobby casnic, mai mult decat un moft. Si am reusit, din multe puncte de vedere. Nimeni nu mi-a spus vreodata ca nu as fi buna la asta, ca nu as avea talent. Este adevarat ca am avut si norocul imens al harului, fara de care nu poti face arta. Muzica a fost poate singurul domeniu unde mereu am avut incredere in mine, prin prisma faptului ca munceam enorm sa ajung in punctul in care sa pot spune ca merit sa fiu pe o scena, in fata cuiva.
Dar social… mereu m-am multumit sa arat celor din jur doar latura asta, artistica. Primeam admiratie, si apoi ma retrageam. Nu lasam pe nimeni sa ajunga la Alexandra , persoana.
Multi vor alaturi oameni sufletisti, sensibili fara sa realizeze cam ce implica asta. Si nu toti stiu sa faca fata unui asemenea om. Si atunci am preferat sa mentin orice relatie la nivel profesional chiar si cand poate, erau oameni care doreau sa se apropie de mine sufleteste. De omul, nu de artista.
EA…. nu pot insera aici cliseul ” e sora pe care nu am avut-o niciodata ” . Nu, pentru ca as minti. Nu mi-am dorit niciodata surori sau frati. Fiind singura la parinti, la parinti divortati, locuind doar cu MAMA, o mama care ma divinizeaza si pe care o iubesc mai mult decat pe mine, mereu mi-am dorit sa fiu singura care se bucura de atentia si dragostea ei. Copil egoist in adevaratul sens al cuvantului.
Nici nu stiu cand si cum s-a produs apropierea intre mine si ea. Sau de ce.
Stiu doar ca a fost o clipa, o secunda , in care desi ne detestam reciproc, afland ca are nevoie de mine, m-am trezit in taxi catre ea.
De acolo, totul e…istorie. Plictisitoare pentru altii, 7 ani intensi pentru mine. Pentru noi.
7 ani in care am trecut prin chestii care nici daca le-as cauta expre nu le-as gasi.
7 ani in care am invatat multe de la ea, si cred ca si ea.
7 ani in care o invidiam pentru felul dezinvolt, sociabil, de-a fi. Era ce eu nu eram, decat ocazional, cand vreau, cu cine vreau, cat vreau.
Ulterior am descoperit un om poate cu mai multe complexe decat doua de-alde mine la un loc.
Nu caut aici sa ii ridic statui din tastatura sau litere, dar din tot sufletul spun ca daca s-ar vedea prin ochii mei…ar realiza ca este un om…FRUMOS. din toate punctele de vedere. Cu toate defectele care ma scot din minti, cu toata aroganta pe care crede ca o are, desi nu e chiar la acele cote, cu toate ca este un om lipsit de punctualitate, naiva in situatii in care pana si cerul striga de cat de gresite sunt, cu toata insensibilitatea la momentele potrivite, cu toata lenea, superficialitatea de care da dovada adeseori. Este un om frumos. Un om cu talent atat la chestiile practice, tehnice, cat si la chestiile care tin de cea mai nemernica femeie existenta : arta. Deseneaza frumos..Cand este ea. Scrie minunat…Cand este ea. Canta din suflet, cu talent. Chiar daca nu se vede ca si simte ce canta. Dar are bucuria de a canta, de a darui . Cand este ea. Cand vede dincolo de niste corsete care nu ii vin, niste pantaloni care nu ii va imbraca niciodata pentru ca nu au croiala taliei ei.
Cand este ea insa… face designerii sa inventeze croieli special pentru ea. Daca se ambitioneaza, uraganele isi plang de mila.
Ma doare cand aud ca o judeca cineva dupa kg. Imi vine sa plang uneori. Nu din mila, a nu se intelege gresit. Ea poate avea cate kg vrea, doar sa vrea.
Ma doare insa pentru ca eu desi nu am suferit-o de cand am vazut-o prima data, impactul vizual a fost : she is beautiful. Si ma doare ca unii nu vad dincolo de niste kg, ca nu o vor pe ea… ca vor doar imaginea… Esti buna pentru post, dar esti grasa. Cred ca ma doare mai mult pe mine decat pe ea.
Ma doare pentru ca… are greutatea care o are tot din cauza a ce inseamna omul, animalul asta fara creier care atunci cand judeca, nu isi pune problema ca poate omul din fata lui duce un razboi, ca poate nu toti grasii sunt asa datorita macului, ci lipsei de caracter a celor care ar trebui sa le fie alaturi. Si ea nu este grasa. Ea este leoaica. O leoaica pe care fiecare kg in plus arata durere neexprimata, dar in acelasi timp putere. Dorinta de a fi acceptata si apreciata asa cum este. A demonstrat nu doar odata ca le da peste nas unor femei care chiar as putea spune ca ar avea orice, oricand, la picioarele lor. Profesional si moral. Deci… toti cei care nu au vrut-o … sufera o mare pierdere. Ea nu ar fi fost angajata, niciodata nu va fi. Ea este trup si suflet cand lucreaza undeva. Se arunca la orice, in orice criza iese cu capul sus, si mai ales…invingatoare.
Astept sa vada si ea cat valoreaza. Pana atunci… eu am sa ii amintesc ori de cate ori pot.
She is my person … pentru ca m-a vazut pe mine. Si nu a fugit. A fost langa mine cand am avut cu adevarat nevoie.
M-a ranit cu critici, mi-a aruncat nenumarate pahare cu apa rece cand doream doar sa fiu luata in brate. Dar a fost langa mine.
Si am incercat sa fiu langa ea, desi nu de putine ori am gresit la randul meu. Nu pentru ca am vrut, sau nu am stiut mai bine. Ci pentru ca nu sunt obisnuita sa stea cineva alaturi de mine. Oamenii fug de cei care simt prea multe, gandesc prea mult. Acestia din urma sunt chemati doar in caz de …nevoie si apoi reciclati.
Ea este acum in Danemarca , la studii. Profesional, sunt mandra de ea. Nu i-am spus asta pentru ca genul ei de persoana nu are nevoie de asta, ci de provocari, de teluri. She will be a leader, She is one, chiar daca nu stie sau uita deseori. Nu degeaba e leoaica.
Ce nu stie este insa, ca omul puternic nu este cel care nu plange sau nu sufera. Ci acela care stie sa le faca fata, care nu se teme de latura asta umana. Slabiciunea poate este defect profesional , dar personal, daca nu iti oferi ocazia de te vedea in situatii in care esti la pamant si sa admiti asta, esti terminat.
Acum realizeaza asta. Realizeaza singuratatea pe care o am eu de ani de zile. Singuratate pe care eu o aleg. Pentru ea insa…. acum si in aceasta situatie… este o trauma. Si e al naibii de greu sa ii faci fata cu capul sus cand toata viata ai fost obisnuit sa treci prin probleme fara sa iti lingi ranile, cum a facut ea.
Ma doare… ca nu pot fi langa ea. Ma doare ca trebuie sa invat sa imi continui viata ca si cum totul e ok, neschimbat.
De multe ori ii faceam mici cadouri. Privit din afara, arata ca o fala personala a unui om care are bani. Totusi, eu o faceam pentru a-i arata ca sunt acolo, ca o apreciez. Zeci de cutii de ciocolata aftereight , preferatele ei, ca sa vada ca exista oameni care stiu ce ii place, si gusturile ei conteaza. Pentru ca e cam obisnuita cu oameni care fie ii ofera doar ca sa obtina ceva la schimb, sau din dorinta de a impresiona, sau nu ii ofera nimic.
Unui leu daca ii spui ca il iubesti asa direct…nu va reactiona tocmai bine. Nu sunt oameni care sa verbalizeze cu usurinta sentimente. Sau sa le auda. Am realizat asta si pe langa faptul ca ii eram alaturi cand puteam, fiecare cutie aftereight era un „te iubesc” de-al meu , pe care am preferat sa nu il verbalizez pentru a nu o pune in situatii de a nu sti ce sa raspunda. Nu regret nimic din ce i-am oferit, ma simt mandra ca am putut sa o fac fericita cu un amarat de fard de la MAC , stiind cat si-l doreste. Fericirea ei a meritat toti banii. Evident ca stie ce simt pentru ea si stia si fara cadouri. Dar uneori un om are nevoie sa simta prin ceva palpabil ca este important, ca intr-adevar conteaza. Si eu iubesc brandul MAC dar am preferat sa ii cumpar ei acel fard. Si ea a inteles. A inteles gestul, produsul nici nu conteaza de fapt. Cred ca m-a invatat sa iubesc , intr-un fel. Pana sa o cunosc greu ma facea cineva sa impart ceva de-al meu cu altcineva. Stiam ce inseamna de fapt o prietenie , asa cum citisem in romanele lui Dumas, stiam. Dar nu era pregatita pentru asta. Si iata ca m-am trezit in relatia asta fara sa stiu macar. Si ma bucur. Dar ma si doare
Ma doare ca desi erau asa putine persoane apropiate mie, se intampla sa „pierd” una.
In ghilimele pentru ca practic nu am pierdut-o, este bine sanatoasa. Nu este sfarsitul lumii si nu fac o tragedie din asta.
Dar am pierdut o parte din mine. Si oricate drumuri romania-danemarca as face… nu va fi la fel.
Ma urasc deseori ca sunt genul asta de om, care sufera pentru chestii de genul, mai ales cand vad ca altii nici nu isi pun problema, cand vad ca pentru altii astea sunt chestii de rahat. Si ii urasc pe fratii ei. Nu am dreptul sa judec pe nimeni in viata asta, nu e asta rolul meu de om. Dar ii detest. Ca nu sunt ei in locul meu sa vorbeasca despre ea asa cum o fac eu, ca nu sunt frati decat in niste hartii, ca permit ca sangele sa se faca apa. Ca nu sunt sustinerea de care are nevoie acum. NU NU NU ! Faptul ca fiecare isi face viata, familie, nu este o scuza. Nu pentru mine. Ei nu merita titlul de frati. Indiferent daca au fost cumsecade in trecut, daca acum …nu stiu cati ani are sau o cauta doar pentru a o rani si a o indeparta de singurul om care o iubeste neconditionat , pana la cer, pana la capat : mama ei. Pana si mama ei, asa a naibii cum o fi, o adora. Ca nu stie sa o arate, ca ea insasi s-a pierdut pe drum odata cu omul iubit, dar o adora. Poate nu o sprijina asa cum prietena mea si-ar dori, poate nu ii da cate ar putea. Dar la final, este perna pe care daca va cadea , va ateriza in siguranta. Este mama.
Am incercat sa ma schimb…nu merge. Nu sunt eu. Nu e corect , ma gandesc. Dar nu e corect fata de mine… mai tineti minte de egosimul despre care vorbeam , nu? 🙂 Nu este acelasi lucru ca vorbim pe skype cu a o avea aici langa mine, nu este acelasi lucru chiar si daca as face naveta regulat in Danemarca. Nu este si nu va mai fi.
Imi lipseste… si ma tem ca niciun avion nu va aduce inapoi partea asta pierduta…Mi-e dor de noi.
Draga mea… sa nu uiti niciodata ca viata e pe zile. Nu exista maine. Nu spera ca va veni o zi in care… nu va veni. Azi ! Azi trebuie sa le arati si danezilor alora si a tuturor de acolo care ne judeca tara fara nici macar sa stie unde este pe harta, tuturor celor care cred ca succesul depinde de abdomen plat , ca in oras a venit o invingatoare!

A fi sau a nu fi. Mucenic.

„Deoarece Ionuţ a murit ca un martir, în chinuri groaznice şi la o vârstă atât de fragedă, fiind un suflet curat şi neprihănit, mă gândeam dacă nu putem să facem demersuri la Patriarhia Română, astfel încât el să poată fi declarat/ recunoscut martir sau mucenic de către aceasta? Pentru că am primit mai multe sugestii în acest sens, voiam să vă întreb dacă cunoaşte cineva ceva despre ce demersuri trebuie făcute în sensul acesta?“, a scris Andreea Anghel ”

Dragii mei, nici nu stiu daca exista cuvinte pentru paragraful de mai sus. Efectiv este de o prostie atat de crasa incat doar biserica ortodoxa si habotnicii ar pune botul la asa ceva. Din partea bisericii nu ma mira, trebuie sa isi mai faca si ei niste vile sau niste catedrale pe seama „crestinilor”. Dar oamenii? Pe facebook-ul dobitoacei care are titlul de mama lumea vorbeste despre copilul Ionut ca fiind un mic Iisus care a schimbat lumea.

SERIOS ?!?

Pana acum afirmam faptul ca desi sunt botezata in relia crestin-ortodxa, nu ma consider de partea niciunei religii. Nu am neoie de nimeni intre mine si Dumnezeu, la fel cum nu am nevoie de biserica pentru a simti ca El exista.
Acum insa, ma gandesc tot mai mult la faptul ca daca as avea posibilitatea de a renunta la oficial la aceasta religie, sa stiu ca nu am nicio religie, ar fi perfect. La fel cum ar fi fost perfect sa nu fiu botezata pana la varsta la care puteam decide singura daca si in ce credinta sa fac asta. Daca atunci nu am avut liber arbitru, aparent nici acum nu il am. Mi-e rusine de religia asta care apara si mai mult suie pe piedestal un plod care nu a facut nimic pentru nimeni, in afara de a invrajbi lumea si a instiga la crime, ba chiar il alatura Mantuitorului.
Mai aud si ca biserica ajuta financiar acei parinti. Adevarul este ca acest caz este singurul, doar acel copil a murit pe lumea asta.
Pentru mine est limpede faptul ca nu doar relia este impotriva omului, dar mai nou sustine si crima. Probabil biserica mea draga vrea sa ajunga din urma pe cea catolica la numarul ororilor facute de-a lungul timpului. Si cred ca reuseste.
Nu stiam ca martirii au cerut acest titlu, la fel cum nu vedeam in asta o recompensa pentru moarte, ceava care ar alina pierderea cuiva. Sa intelg ca poate il fac si sfant, ca eu sa ma duc la ii vizitez moastele.

MI-E SCARBA !

„Ce baftă pe conducători că oamenii nu gândesc.”
„Trebuie să construim o ţară astfel încât aceia care ne vizitează să renunţe imediat la orice prejudecăţi pe care le-ar putea avea la adresa noastră.”
„Marile mase de oameni mai degrabă cred într-o minciună mare decât în una mică.”
Adolf Hitler