She is my person

Dintotdeauna am stiut ca menirea mea este sa cant. Dintotdeauna. Si niciodata nu am renuntat la asta. Am muncit mult pentru a face din menirea asta mai mult decat un hobby casnic, mai mult decat un moft. Si am reusit, din multe puncte de vedere. Nimeni nu mi-a spus vreodata ca nu as fi buna la asta, ca nu as avea talent. Este adevarat ca am avut si norocul imens al harului, fara de care nu poti face arta. Muzica a fost poate singurul domeniu unde mereu am avut incredere in mine, prin prisma faptului ca munceam enorm sa ajung in punctul in care sa pot spune ca merit sa fiu pe o scena, in fata cuiva.
Dar social… mereu m-am multumit sa arat celor din jur doar latura asta, artistica. Primeam admiratie, si apoi ma retrageam. Nu lasam pe nimeni sa ajunga la Alexandra , persoana.
Multi vor alaturi oameni sufletisti, sensibili fara sa realizeze cam ce implica asta. Si nu toti stiu sa faca fata unui asemenea om. Si atunci am preferat sa mentin orice relatie la nivel profesional chiar si cand poate, erau oameni care doreau sa se apropie de mine sufleteste. De omul, nu de artista.
EA…. nu pot insera aici cliseul ” e sora pe care nu am avut-o niciodata ” . Nu, pentru ca as minti. Nu mi-am dorit niciodata surori sau frati. Fiind singura la parinti, la parinti divortati, locuind doar cu MAMA, o mama care ma divinizeaza si pe care o iubesc mai mult decat pe mine, mereu mi-am dorit sa fiu singura care se bucura de atentia si dragostea ei. Copil egoist in adevaratul sens al cuvantului.
Nici nu stiu cand si cum s-a produs apropierea intre mine si ea. Sau de ce.
Stiu doar ca a fost o clipa, o secunda , in care desi ne detestam reciproc, afland ca are nevoie de mine, m-am trezit in taxi catre ea.
De acolo, totul e…istorie. Plictisitoare pentru altii, 7 ani intensi pentru mine. Pentru noi.
7 ani in care am trecut prin chestii care nici daca le-as cauta expre nu le-as gasi.
7 ani in care am invatat multe de la ea, si cred ca si ea.
7 ani in care o invidiam pentru felul dezinvolt, sociabil, de-a fi. Era ce eu nu eram, decat ocazional, cand vreau, cu cine vreau, cat vreau.
Ulterior am descoperit un om poate cu mai multe complexe decat doua de-alde mine la un loc.
Nu caut aici sa ii ridic statui din tastatura sau litere, dar din tot sufletul spun ca daca s-ar vedea prin ochii mei…ar realiza ca este un om…FRUMOS. din toate punctele de vedere. Cu toate defectele care ma scot din minti, cu toata aroganta pe care crede ca o are, desi nu e chiar la acele cote, cu toate ca este un om lipsit de punctualitate, naiva in situatii in care pana si cerul striga de cat de gresite sunt, cu toata insensibilitatea la momentele potrivite, cu toata lenea, superficialitatea de care da dovada adeseori. Este un om frumos. Un om cu talent atat la chestiile practice, tehnice, cat si la chestiile care tin de cea mai nemernica femeie existenta : arta. Deseneaza frumos..Cand este ea. Scrie minunat…Cand este ea. Canta din suflet, cu talent. Chiar daca nu se vede ca si simte ce canta. Dar are bucuria de a canta, de a darui . Cand este ea. Cand vede dincolo de niste corsete care nu ii vin, niste pantaloni care nu ii va imbraca niciodata pentru ca nu au croiala taliei ei.
Cand este ea insa… face designerii sa inventeze croieli special pentru ea. Daca se ambitioneaza, uraganele isi plang de mila.
Ma doare cand aud ca o judeca cineva dupa kg. Imi vine sa plang uneori. Nu din mila, a nu se intelege gresit. Ea poate avea cate kg vrea, doar sa vrea.
Ma doare insa pentru ca eu desi nu am suferit-o de cand am vazut-o prima data, impactul vizual a fost : she is beautiful. Si ma doare ca unii nu vad dincolo de niste kg, ca nu o vor pe ea… ca vor doar imaginea… Esti buna pentru post, dar esti grasa. Cred ca ma doare mai mult pe mine decat pe ea.
Ma doare pentru ca… are greutatea care o are tot din cauza a ce inseamna omul, animalul asta fara creier care atunci cand judeca, nu isi pune problema ca poate omul din fata lui duce un razboi, ca poate nu toti grasii sunt asa datorita macului, ci lipsei de caracter a celor care ar trebui sa le fie alaturi. Si ea nu este grasa. Ea este leoaica. O leoaica pe care fiecare kg in plus arata durere neexprimata, dar in acelasi timp putere. Dorinta de a fi acceptata si apreciata asa cum este. A demonstrat nu doar odata ca le da peste nas unor femei care chiar as putea spune ca ar avea orice, oricand, la picioarele lor. Profesional si moral. Deci… toti cei care nu au vrut-o … sufera o mare pierdere. Ea nu ar fi fost angajata, niciodata nu va fi. Ea este trup si suflet cand lucreaza undeva. Se arunca la orice, in orice criza iese cu capul sus, si mai ales…invingatoare.
Astept sa vada si ea cat valoreaza. Pana atunci… eu am sa ii amintesc ori de cate ori pot.
She is my person … pentru ca m-a vazut pe mine. Si nu a fugit. A fost langa mine cand am avut cu adevarat nevoie.
M-a ranit cu critici, mi-a aruncat nenumarate pahare cu apa rece cand doream doar sa fiu luata in brate. Dar a fost langa mine.
Si am incercat sa fiu langa ea, desi nu de putine ori am gresit la randul meu. Nu pentru ca am vrut, sau nu am stiut mai bine. Ci pentru ca nu sunt obisnuita sa stea cineva alaturi de mine. Oamenii fug de cei care simt prea multe, gandesc prea mult. Acestia din urma sunt chemati doar in caz de …nevoie si apoi reciclati.
Ea este acum in Danemarca , la studii. Profesional, sunt mandra de ea. Nu i-am spus asta pentru ca genul ei de persoana nu are nevoie de asta, ci de provocari, de teluri. She will be a leader, She is one, chiar daca nu stie sau uita deseori. Nu degeaba e leoaica.
Ce nu stie este insa, ca omul puternic nu este cel care nu plange sau nu sufera. Ci acela care stie sa le faca fata, care nu se teme de latura asta umana. Slabiciunea poate este defect profesional , dar personal, daca nu iti oferi ocazia de te vedea in situatii in care esti la pamant si sa admiti asta, esti terminat.
Acum realizeaza asta. Realizeaza singuratatea pe care o am eu de ani de zile. Singuratate pe care eu o aleg. Pentru ea insa…. acum si in aceasta situatie… este o trauma. Si e al naibii de greu sa ii faci fata cu capul sus cand toata viata ai fost obisnuit sa treci prin probleme fara sa iti lingi ranile, cum a facut ea.
Ma doare… ca nu pot fi langa ea. Ma doare ca trebuie sa invat sa imi continui viata ca si cum totul e ok, neschimbat.
De multe ori ii faceam mici cadouri. Privit din afara, arata ca o fala personala a unui om care are bani. Totusi, eu o faceam pentru a-i arata ca sunt acolo, ca o apreciez. Zeci de cutii de ciocolata aftereight , preferatele ei, ca sa vada ca exista oameni care stiu ce ii place, si gusturile ei conteaza. Pentru ca e cam obisnuita cu oameni care fie ii ofera doar ca sa obtina ceva la schimb, sau din dorinta de a impresiona, sau nu ii ofera nimic.
Unui leu daca ii spui ca il iubesti asa direct…nu va reactiona tocmai bine. Nu sunt oameni care sa verbalizeze cu usurinta sentimente. Sau sa le auda. Am realizat asta si pe langa faptul ca ii eram alaturi cand puteam, fiecare cutie aftereight era un „te iubesc” de-al meu , pe care am preferat sa nu il verbalizez pentru a nu o pune in situatii de a nu sti ce sa raspunda. Nu regret nimic din ce i-am oferit, ma simt mandra ca am putut sa o fac fericita cu un amarat de fard de la MAC , stiind cat si-l doreste. Fericirea ei a meritat toti banii. Evident ca stie ce simt pentru ea si stia si fara cadouri. Dar uneori un om are nevoie sa simta prin ceva palpabil ca este important, ca intr-adevar conteaza. Si eu iubesc brandul MAC dar am preferat sa ii cumpar ei acel fard. Si ea a inteles. A inteles gestul, produsul nici nu conteaza de fapt. Cred ca m-a invatat sa iubesc , intr-un fel. Pana sa o cunosc greu ma facea cineva sa impart ceva de-al meu cu altcineva. Stiam ce inseamna de fapt o prietenie , asa cum citisem in romanele lui Dumas, stiam. Dar nu era pregatita pentru asta. Si iata ca m-am trezit in relatia asta fara sa stiu macar. Si ma bucur. Dar ma si doare
Ma doare ca desi erau asa putine persoane apropiate mie, se intampla sa „pierd” una.
In ghilimele pentru ca practic nu am pierdut-o, este bine sanatoasa. Nu este sfarsitul lumii si nu fac o tragedie din asta.
Dar am pierdut o parte din mine. Si oricate drumuri romania-danemarca as face… nu va fi la fel.
Ma urasc deseori ca sunt genul asta de om, care sufera pentru chestii de genul, mai ales cand vad ca altii nici nu isi pun problema, cand vad ca pentru altii astea sunt chestii de rahat. Si ii urasc pe fratii ei. Nu am dreptul sa judec pe nimeni in viata asta, nu e asta rolul meu de om. Dar ii detest. Ca nu sunt ei in locul meu sa vorbeasca despre ea asa cum o fac eu, ca nu sunt frati decat in niste hartii, ca permit ca sangele sa se faca apa. Ca nu sunt sustinerea de care are nevoie acum. NU NU NU ! Faptul ca fiecare isi face viata, familie, nu este o scuza. Nu pentru mine. Ei nu merita titlul de frati. Indiferent daca au fost cumsecade in trecut, daca acum …nu stiu cati ani are sau o cauta doar pentru a o rani si a o indeparta de singurul om care o iubeste neconditionat , pana la cer, pana la capat : mama ei. Pana si mama ei, asa a naibii cum o fi, o adora. Ca nu stie sa o arate, ca ea insasi s-a pierdut pe drum odata cu omul iubit, dar o adora. Poate nu o sprijina asa cum prietena mea si-ar dori, poate nu ii da cate ar putea. Dar la final, este perna pe care daca va cadea , va ateriza in siguranta. Este mama.
Am incercat sa ma schimb…nu merge. Nu sunt eu. Nu e corect , ma gandesc. Dar nu e corect fata de mine… mai tineti minte de egosimul despre care vorbeam , nu?🙂 Nu este acelasi lucru ca vorbim pe skype cu a o avea aici langa mine, nu este acelasi lucru chiar si daca as face naveta regulat in Danemarca. Nu este si nu va mai fi.
Imi lipseste… si ma tem ca niciun avion nu va aduce inapoi partea asta pierduta…Mi-e dor de noi.
Draga mea… sa nu uiti niciodata ca viata e pe zile. Nu exista maine. Nu spera ca va veni o zi in care… nu va veni. Azi ! Azi trebuie sa le arati si danezilor alora si a tuturor de acolo care ne judeca tara fara nici macar sa stie unde este pe harta, tuturor celor care cred ca succesul depinde de abdomen plat , ca in oras a venit o invingatoare!


3 responses to “She is my person

  • Marci

    Exista asemenea prietenie? Credeam ca doar in povesti, acele fiinte magice sunt capabile de asa ceva!.Oricum…..nu esti reala, nu ai cum, nu in societatea actuala! Probabil tocmai ce am citit un mesaj trimis cu ani-lumina in urma, cand oamenii nu existau, ci existau alte fiinte, mult mai profunde! Sa ai parte de un prieten care simte in felul acesta pentru tine, e o binecuvantare! In vremuri in care sangele se preface si-n apa, in tara lui Hamlet si a fratilor Laudrup, pare-se ca un roman e unul din cei mai iubiti dintre pamanteni!

    • alexandrakrisztina

      Se mai intampla sa existe si un de-alde mine pe lumea asta🙂

      • Marci

        Poate ca asta e motivul pentru care ne si tine Dumnezeu pe pamant, datorita existentei catorva oameni ca si tine. Din pacate, in Sodoma si Gomora nu a mai fost nici macar unul, pentru a fi salvati cei multi. Sper sa nu fie cazul si cu planeta albastra asa, tinand cont ca multi din cei putini, devin, cu timpul, parte a celor multi, ca deh…se adapteaza.Cum sa fii un inadaptat? Tre` sa fii in rand cu lumea (turma)! Pff..

Ai ceva de spus?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: