Tag Archives: artisti

Cand zambetul nu e mereu calea

Robin_Williams-2

Robin Williams. Ca toti am fost socati de vestea disparitiei lui, asta nu e nimic nou. Ca multi s-au revoltat la ideea de sinucidere…asta nici atat nu a fost si nu va fi o veste noua. De multe ori avem impresia ca vedetele sunt un soi de extraterestrii care nu au voie sa comporte decat sub niste reguli stricte ( scrise de fiecare in parte probabil. ) Ca ele nu au tristeti, probleme, sentimente sau vieti ca ale noastre. Mereu cand cineva alege sa isi puna capat zilelor, suntem primii sa aruncam cu pietre. Mereu, fara discutie. Incepe cu Biserica si se termina cu oamenii din popor. Vai ce pacat, ce tragedie. ESTE O DECIZIE GRESITA? DA, cu siguranta, asta nu este o solutie prea inteleapta sau desteapta. Dar cand un om chiar sufera de depresii cronice, nu e pacat sa fie lasat balta? Atunci de ce nu sariti, moralisti si Biserica draga? Atunci e totul ok, nu? Prea usor tratam acesta problema, care este una cat se poate de serioasa : depresia.
Robin Williams ne-a lasat o scoala de umor, de comedie in urma si cu siguranta ar mai fi avut atat de multe de spus in activitatea profesionala. As inclina sa cred ca ultimul sau film ( Angriest man in Brooklyn ) a avut un cuvant destul de puternic in decizia lui de a termina cu totul. Cam mare coincidenta subiectul filmului cu ce s-a intamplat.
Cert este ca asa am mai spus si voi repeta, fiecare ar trebui sa aiba dreptul la alegere in privinta vietii proprii.
Apropo, am in PC, cateva filme cu el si ieri din senin a inceput fara sa ii dau eu play, filmul MRS Doubtfire. Coincidenta ciudata dar frumoasa.
Drum bun artistului Robin, si multa liniste sufletului sau. Academia de film ar fi trebuit sa acorde de mult Oscarul onorofic dar nu conteaza, zambetele si fericirea adusa pe chipurile atator oameni simplii a contat si valorat mereu mai mult decat orice statuie ieftina.


Ma vand deci sunt comerciala?

„Ce mult imi placea trupa X… Pacat ca a devenit asa comerciala.”

Ati auzit des expresii de genul celei de mai sus, nu-i asa? Si eu. Motiv pentru care m-am hotarat sa arunc putina lumina asupra subiectului.

Asadar
Ce inseamna de fapt comericial ? Inseamna dragii mosului, produs care vinde. Fara exceptie. Buuuun. Pana aici am inteles. Problema apare in minti mult prea inchise in idei preconcepute sau atotstiutoare care asociaza conceptul de comercial cu cel de mediocru, la indemana tuturor. Asa sa fie oare?
Mana sus cei care ati cumparat o piesa, un album, un bilet la vreun concert ! Hai sa va vad. Cam putini…. Pentru cei care nu au facut treburilke astea niciodata…NIMIC NU ESTE COMERCIAL – NU A VANDUT – NU AVETI DREPT SA COMENTATI. PUNCT.
Pentru cei care au raspuns afirmativ…Sunteti mandrii cu artistul vostru favorit si va considerati cool pentru ca „nu ascult porcarii ca toata prostimea” ? EI BINE…. ARTISTUL VOSTRU PREFERAT ESTE SI EL COMERCIAL ! Teapa, ce sa va fac. Are videoclip, concerte, macar un album? E COMERCIAL.

Dar stati asa, exista si cei care sustin ca ” respect frate p’ala ca e underground , ala da artist ”
FUN-FACT pentru voi – mai mult de jumatate din artistii underground sunt underground pentru ca nu exista case de discuri care sa promoveze stilul lor muzical ( sau nu vor ) , in niciun caz pentru ca asa vor ei!
Vorbesc in primul rand de situatia din tara mea, tin sa precizez asta !
Putini artisti sunt cei care chiar nu vor sa se expuna publicului – practic dupa dragostea pentru muzica, arta in general, publicul este motivul pentru care faci ce faci. Si ca sa ajungi la public cel mai usor o obtii prin CASA DE DISCURI / PRODUCATOR MUZICAL. De aici incolo esti automat COMERCIAL.
De ce?
Simplu. Pentru cei care cred ca o casa de discuri este un soi de adapost pentru artistii talentati dar sarmani, se inseala amarnic. Aceasta reprezita instrumentul prin care un om, un artist devine brand, oamenii de acolo ocupandu-se de toate detaliile care tin de promovare, concerte, albume, studio-uri de inregistrari, etc. Chestii care costa , si costa enorm. Peste tot. Se baga bani in artist, si fiti sigur ca ei trebuiesc sa ii scoata inzecit, Plus ca , sa fim seriosi, chiar si pentru artist, dragostea nu va tine de foame niciodata asa ca daca tot este bun, de ce ar face-o pe gratis?
Vrei sa ramai underground de-a binelea canti in dus. Asta e singura metoda de a nu fi comercial in adevaratul sens al cuvantului.

Alta fata a problemei ar fi ca intr-adevar, tara noastra a prins gustul unui anumit stil de baza pe care merge si scoate artistii pe aceasta reteta, acaparand cam tot ce inseamna scena muzicala principala ( asta este defectul tarii dupa cum spuneam cu ceva timp in urma – promoveaza intoxicant un stil si restul deloc sau la ore care nu se uita nici dracu ” , in emisiuni rasuflate , comparativ cu alte tari care chiar daca au baza aceeiasi, nu uita nici de alte stiluri )
Asta ar fi muzica pentru mase, cea care supara pe majoritatea carcotasilor.
Totusi…. sa va spun ceva si mai fun. Nu atat muzica este promovata , nu pe ea trebuie sa o detestati. Ci pe cei care aleg sa promoveze in moduri de rahat un cantaret. Faptul ca Velea nu i-a raspuns la telefon Antoniei vinde mai mult decat albumele lor la un loc. Va asigur. Si asta este vina caselor de discuri care se bazeaza pe scandal. Am mai discutat problema, nu o fac din nou.

Concluzii :

– Comercial nu este egal cu mediocru neparat.
– Tot ce inseamna artist lansat = produs = vanzare

Sper ca am lamurit macar cateva persoane in privinta asta si ca voi auzi replica de inceput din ce in ce mai rar. 🙂


„Showbiz” Romanesc – Adevar sau fantezie?

Discutam cu K.P acum ceva timp in urma pe marginea subiectului „Industria Muzicala” in general. Discutia asta mi-a dat ideea de a imi publica aici parerea vis-a-vis de acest subiect si nu numai.

Avem Industrie sau nu? Daca noi nu, atunci cine?

Noi clar nu avem. Altii DA.
De ce spun ca altii da? Iata argumentele…
In alte tari inca se mai „obisnuieste” ca lumea, publicul adica, sa CUMPERE munca unui artist. Mai pe scurt, se cumpara CD-uri, DVD-uri ale filmelor, Tablouri ale unor pictori , etc. Obicei care la noi nu prea exista ( zic noi, Romania, pentru ca aici locuiesc si cunosc situatia, insa cu siguranta delasarea , si inconstiienta nu ne este caracteristica numai noua! ).
In alte tari , artistii inca se pot baza pe vanzarile muncii lor.
Ne plangem ca nu avem o industrie ( muzicala mai ales ). Cum sa avem, in conditiile in care cumparam un CD numai daca este la promotie la ziar sau daca suntem cu adevarat fani ai unei trupe sau cantaret?!?
De filme nici nu mai vorbesc… aici situatia sta si mai tragic… sunt rari oamenii care aleg sa cumpere un DVD in locul download-ului de pe internet.
Cinema? Mergem la cinema pentru ca este „cool” , nicidecum pentru ca ne gandim ca din banii platiti pe bilet , o suma infima va ajunge la actori.
Propozitia „cutare artist a atins fabuloasa suma de xxxx milioane de discuri vandute” nu are nicio baza reala in Romania…

Scandal sau artisti „cuminti” ?

Este bine stiut de oricine ca un scandal poate propulsa un artist mult mai repede si mai usor in top si in atentia publicului. Dar, la noi , evident ca trebuie sa existe ceva mai…deosebit.
Daca in afara se obisnuieste ca un scandal sa fie „Sutul” de care orice artist are nevoie din cand in cand , la noi TOATA activitatea unor asa-zisi artisti se bazeaza exclusiv pe SCANDALURI.
Cine sunt acesti pseudo-artisti? Oameni cu dorinta de afirmare , coloana vertebrala mult prea stramba in fata compromisului de dragul „celebritatii” de moment. Ei nu fac nimic practic, dar sunt totusi in atentia publica, zilnic , prin cate un subiect „scandalos” – Simona Senzual a fost vazuta ieri la barul xxx, band o cafea cu o amica- ; asta este toata stirea care face furori pe internet.
Diferenta dintre noi si altii este ca , altii pe langa scandaluri , isi fac si meseria. Noi in schimb, uitam de meseria pe care o avem de fapt, si ne multumim cu aceste artificii de „marketing”. Asta in cel ma bun caz, pentru ca exista si cei care de fapt nu au nicio treaba cu domenul in care sunt, dar „Dau bine”.
Toate astea se intampla pentru ca oamenii inghit.
De ce sunt promovati toti ratatii? Pentru ca lumea ii inghite.

Promovarea artistului – in favoarea lui ?

Sunt putine case de discuri care chiar investesc in artisti, multi ajungand sa scoata albume , sau sa plateasca diverse beneficii ( ore de studio, costumatii, sala de repetitii , etc ) din banii proprii. Apoi dupa ce albumul este pe piata, si melodiile pe internet, sefii caselor de discuri urla la artisti ca de ce nu sunt vanzari.
In domeniul cinematografic treaba sta si mai prost… sunt putine filme care chiar ajung sa straluceasca , si atunci in general pentru ca au parte de distributie buna, deci tot datorita artistului, nicidecum pentru ca a existat cineva care a crezut in acel film si l-ar fi promovat cum trebuie.
Filmul romanesc in general nu este foarte cautat in cinema-uri ( decat , iarasi, cele cu distributie foarte buna, oameni cunoscuti ).
Publicul cunoaste un actor astazi datorita telenovelelor, nu pentru ca l-ar fi vazut pe scena de teatru.
Pentru artist nu este neaparat un lucru rau faptul ca joaca in telenovele, asa are posibilitatea de a se face cunoscut si publicului din generatia actuala, care nu frecventeaza asemenea locuri ca teatrul.
Plus de asta, din teatru si punct este foarte greu sa iti castgi existenta ca actor. In Romania , evident.
De aceea nu condamn actorii care aleg telenovelele. Condamn actorii care aleg NUMAI telenovelele , uitand ca de fapt, pe scena unui teatru se vede cel mai bine meseria de actor.

Arta are si „mortaciuni”…

Exista cateva domenii care sunt cu totul la pamant, din sfera artei.
Cati oameni ati auzit in ultimul timp sa mearga la galeri de arta? Daca spun sa si cumpere ceva de acolo, deja probabil ca o dau in SF…
A cumpara un tablou in ziua de azi, la noi, este echivalent cu snobism. Exista atatia oameni talentati care isi tin picturile in casa si se uita cu nostalgie la ele, si se bucura de aprecierile oaspetilor. ATAT!
Cat de normal este asta????
Apoi urmeaza scriitorii… putini care chiar sa ajunga undeva la un nivel cat de cat decent. Asta neinsemnand totusi ca isi permit sa traiasca dn scris. Nu, asta e pe langa un job cu totul cu si totul diferit , pentru a se putea intretine. Toate astea in conditiile in care , in alte tari, mai exista si cativa care chiar pot spune ca TRAIESC DIN ARTA. Pentru a trai din arta, nu este nevoie sa fii extrem de popular, cum s-ar crede.
Este nevoie doar de putin ajutor pentru o promovare cat de cat decenta, talent, munca asidua si daruire, dragoste fata de meseria aleasa.

In ceea ce ma priveste, sunt genul de om care cumpara CD-uri si DVD-uri.
Folosesc foarte mult site-urile de streaming audio si video, si atunci cand dau peste ceva care im place foarte mult, cumpar produsul respectiv. In primul rand pentru ca la audio, calitatea este una net superioara fata de ceea ce gasesc pe internet ( chiar daca sunt si unele fisiere care au pretentia de flac dar de fapt nu sunt ! ) , si in al doilea rand pentru ca apreciez munca acelui om la justa valoare.
Asa se arata ca esti sau nu fanul sau admiratorul unei formatii sau al unui actor, artist in general. Mergand la concerte, cumparand materialele scoase de el. Chiar daca el face asta din dragoste fata de meserie, dragostea nu tine de foame. E ca si cum ai angaja pe cineva si te-ai bucura de roadele muncii sale dar la sfaristul lunii i-ai spune ca a lucrat pro-bono, si ca de fapt, ar trebui sa se simta onorat ca macar face ceva ce ii place…
NU spun ca nu am materiale luate de pe internet, as fi ipocrita sa afirm asta. Insa tot ce imi place cu adevarat, exista pe CD si DVD.