Poate cea mai frumoasa perioada a vietii este copilaria. Imi aduc cu drag aminte mereu de anii aia si mai ales de traznaile pe care le faceam.
Azi m-am gandit sa le astern pe acest blog.
Rochitele de domnisoara
Mama obisnuia sa ma trimita la joaca in rochite albe, apretate si mereu eram pusa la patru ace. Idee cam neinspirata avand in vedere activitatile mele care in mare parte constau in urcatul prin toti copacii posibili si joaca in nisip ( am copilarit in Constanta ). Zi de zi veneam cu rochita plina de murdarie, aveam nisip si in fund si de multe ori rochitele mele ajungeau carpe , deoarece aveam „grija” sa le rup mai mereu.
Niciodata nu imi placusera rochitele si cand ieseam undeva cu mama, la vreun restaurant, stateam extraordinar de cracanata , intocmai cum stau baietii si mama mereu era exasperata de acest comportament al meu, deloc feminin. Imi spunea ca nu mai stie ce are la usa, o fetita sau un baietoi :)) Acum iubesc rochiile si le-as imbraca zi de zi daca as avea prilejul 😀
Maimuta buclucasa
Nu imi placeau papusile. Aveam in schimb o maimuta de plus pe care o caram cu mine peste tot ( chiar peste tot , si la toaleta ) , deci inclusiv si la gradinita.
Cum nu eram un copil prea cuminte , intr-o zi educatoarea a considerat de cuviinta sa ma pedepseasca prin a imi pune maimuta pe un dulap foarte inalt , in speranta ca asa o sa invat sa ma comport mai bine si sa fiu mai ascultatoare.
Ei bine, dupa ce am ramas singura in clasa, m-am suit pe acel dulap pentru a recupera maimuta draga.
Rezultatul? Am cazut cu tot cu dulap, care a venit peste mine. Urma fizica se vede si astazi, pe arcada dreapta. 😀
Oja grena si un pitic
Adoram produsele de make-up de mica, si nu scapam nicio ocazie pentru a le intrebuinta dupa cum ma taia capul.
Intr-o seara dupa ce a adormit mama, m-am dus pe hol, am luat poseta ei, am desertat-o pe covor, si am dat de oja ei grena. Ce am zis eu atunci? Hai sa imi torn tot continutul sticlutei in palme, si apoi sa o dau pe mine ca pe o crema :))
Rezultatul : o Alexandra rosie din cap pana in picioare de oja, iar ca bilant total, 15 sticle de acetona pentru a ma curata 😛 Sexy, nu?
Alexandra si SPA-ul
In copilarie obisnuiam sa imi dau pe fata cu tot ce prindeam. De la lichidul de la vreo floare, cremele de bataturi ale bunicii mele, alchool, acetona si cate si mai cate. Mereu eram iritata pe fata pe tema asta. Cu toate asta, in adolescenta nu am suferit niciodata de problema cosurilor , o fi din cauza „tratamentelor” timpurii aplicate de mine? :))
Alexandra si pastilele de calduri
Avand pisica , mama obisnuia sa ii cumpere pastile pentru perioada in care intra in calduri, pentru a evita manifestarile galagioase.
Pastile care aratau si aveau gust exact ca si zaharul cubic.
Rezultatul : Alexandra a mancat o cutie de 5 blistere ( 10 pastile pe blister ) de asemenea pastile, ingrozind si punand toata familia pe drumuri la medic, pentru a afla care ar putea fi efectele secundare. Deocamdata nu au aparut 😛
Nu ma placi = te aranjez eu
Eram intr-o tabara, si pusesem ochii pe un baietel. Baietel care nu imi dadea atentie asa ca mi-am propus sa ma razbun.
Rezultat : Camd am mers la bazin, acest baietel nu stia foarte bine sa inoate si se tinea cu mainile de marginea de la bazin si tot dadea din picioare, o miscare ceva gen inainte-inapoi. Moment prielnic pentru mine pentru a-l impinge cat am putut de tare inspre aceea margine a bazinului.
Bilant: Baietelul a plecat acasa cu 3 dinti lipsa din cauza impactului gurii cu marginea bazinului, ca urmare a impinsului meu 😀
Nici in ziua de azi tipul nu a uitat ce i-am facut si imi scoate ochii cu fiecare ocazie , ca l-am lasat stirb :))
Ei ce spuneti? Am fost un copil model nu???
4 septembrie 2011 at 10:49 am
[…] alexandrakrisztina.wordpress.com : Traznai din copilarie ( in urma cu cateva secunde ) 0 vizualizari | via Alexandra_Krisztina_Alexa | Ingroapa | | | | Sociologie […]
4 septembrie 2011 at 4:11 pm
LOL, foarte tare!
Ce-mi aduc eu aminte e cand m-au gasit ai mei in cuptorul de la aragaz. Oprit. 🙂 Nu cunosc mai multe detalii, intrucat la varsta respectiva nici nu mergeam in picioare bine.
Alta amintire este cand ma jucam cu o prietena (aveam vreo 7 ani) de-a hotul si politistul. Eu eram hotul, m-a prins si m-a legat cu coarda de un scaun si m-a legat la ochi cu o esarfa sau ceva. Nu pot descrie placerea pe care am resimtit-o. 🙂 Mi-am dat seama dupa ani ca ala a fost momentul cand am devenit obsedat de BDSM.
4 septembrie 2011 at 4:28 pm
Sunt curioasa daca ne cunoastem… 😛
4 septembrie 2011 at 5:32 pm
Ma indoiesc, din pacate. Sa inteleg ca prietena mea n-a fost singura care lega baietei in copilarie? 🙂
Singurul loc in care te-am vazut inainte (si de unde am si venit sa iti citesc blogul) este fetlife. Cel mai probabil tu nu m-ai vazut 🙂
4 septembrie 2011 at 5:57 pm
Nu, nu am legat pe nimeni in copilarie…cel putin nu imi amintesc sa o fi facut…
Ahaaaa..nu cred ca te-am vazut 😛
4 septembrie 2011 at 6:07 pm
Sunt convins ca nu sunt greu de gasit daca isi pune cineva mintea 😉
4 septembrie 2011 at 6:39 pm
nu as fi asa sigura…. eu chiar nu stiu cine esti 😀
4 septembrie 2011 at 6:44 pm
Asa-i. Ti-am zis, nu ma cunosti. Nici eu pe tine, personal. Insa ai adresa mea de mail, un URL, ai de unde incepe 🙂
4 septembrie 2011 at 6:51 pm
Deci tre sa devin un fel de Sherlock Holmes cu tine, aaaaa???
4 septembrie 2011 at 8:42 pm
Nu stiu. Trebuie? Merita? 🙂 It’s up to you 😛
4 septembrie 2011 at 8:55 pm
Curiozitatea….
5 septembrie 2011 at 6:46 am
tin minte ca am primit un trenulet de la ai mei ,era foarte frumos.sine,locomotiva,vagoane.actionat prin telecomanda.pe vremea aia se gaseau rar jucarii asemanatore.l-am spart cu ciocanul , voiam sa vad daca sunt oameni inauntru.
5 septembrie 2011 at 7:25 am
:))) saeacul trenulet
5 septembrie 2011 at 8:34 pm
saracii parinti ! 😀
5 septembrie 2011 at 8:58 pm
si asta :)) un copil model n-am ce spune :))
13 septembrie 2011 at 12:49 am
Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.
13 septembrie 2011 at 6:20 am
Multumesc frumos 🙂
7 octombrie 2011 at 7:59 pm
Cum o chema pe maimutica? Ghirila?
8 octombrie 2011 at 1:27 am
n-avea nume, de ce?
11 octombrie 2011 at 1:37 pm
Eu am avut cand eram mic o maimutica, pana la urma i-am scos ochii si am aruncat-o la caine cand m-am dus la bunici la tara, si acum tin minte cat de mult imi era frica de cainele acela.
13 octombrie 2011 at 12:31 pm
ce urat… aiurea sa fii un copil asa
14 octombrie 2011 at 1:33 pm
Da recunosc am fost un copil alintat…
15 octombrie 2011 at 8:19 am
alintat e un cuvant cam mic nu crezi? :)))
18 octombrie 2011 at 3:49 pm
Probabil….ce a fost a fost…acum insa nu mai sunt asa alintat…am crescut mare..:)
18 octombrie 2011 at 9:11 pm
mhhhmmm 😛
20 octombrie 2011 at 7:45 pm
🙂
21 octombrie 2011 at 5:25 pm
esti simpatica rau….mi-ar facea placere sa iesim la un suc…
22 octombrie 2011 at 10:02 pm
mersi 🙂