De meserie…prietena

Nu cred ca m-am nascut cu darul asta. De a-mi face prieteni. Probabil nici nu mi l-am dorit vreodata, nu am tanjit dupa el in mod deosebit, fiind o persoana oricum mai putin ” cute, simpatica si sociabila ” .
Totusi am reusit cumva sa ma fac placuta de majoritatea din jurul meu. Fara macar sa incerc.
Mereu am recunoscut ca sunt nascuta sub ocrotirea unei zodii total tampite. O zodie care ma pune mereu in situatii ciudate ( cel putin ) . Sunt omul alaturi de care e greu sa traiesti si care desi pare calm si inocent, de multe ori ma suprind pe mine insami cu niste reactii total iesite din ceea ce as considera firesc. Sunt omul care atunci cand e suparat vrea sa nu fie frecat la icre ( da fiind peste, imi permit sa folosesc expresia ) dar dupa ce imi trece si vad ca era cineva in casa la momentul ala, ma supar iarasi ca nu a incercat macar sa faca ceva sa ma scoata din starea de rahat.
Iata asadar de ce cred ca meseria asta deosebit de dificila de a fi prietena cuiva, nu mi se potriveste. Pentru ca nu stiu daca o pot duce la bun sfarsit mereu si pentru ca am oroare de greseli in general. Nu cred in zicala ” omul din greseli invata” decat in putine cazuri. Nu e nevoie sa gresesti ca sa inveti. Ci doar sa fii putin atent la ce e in jurul tau.
Deocamdata singurele mele adevarate prietene sunt Mama si Vianne. Amandoua leoaice.. ce combo perfecta, nu-i asa? Cu niciuna nu am o relatie perfecta, dar sunt o parte din mine, si nu imi imaginez viata fara ele. S-ar putea sa fie, dar nu o vreau eu asa. In rest, imi place sa ajut pe oricine imi sta in putiinta. M-am nascut pentru altii. Cred ca de-asta si trag catre arta, nu? Va iubesc pe toti cei care ma iubiti , va admir ca reusiti sa ma intelegeti.